IMBRIFÚG, -Ă adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. [Cf. fr. imbrifuge]. Vezi definitia »

puiúg, puiúguri, s.n. (reg.) pod la șură sau la grajd; puiag pentru fân. Vezi definitia »

căpșúg s.n. (reg., înv.) bășică de porc uscată în care își țineau țăranii tutunul; jașcău. Vezi definitia »

BELCIÚG, belciuge, s. n. 1. Verigă de metal de care se prinde un lacăt, un lanț etc. ◊ Expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (Fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Braț de râu care în perioadele de secetă rămâne ca un lac sinuos. – Din. sl. bĕličugŭ. Vezi definitia »

VERMIFÚG, -Ă, vermifuge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care distruge viermii intestinali. – Din fr. vermifuge. Vezi definitia »