CURĂTÚRĂ, curături, s. f. 1. Loc într-o pădure, curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat. 2. Deal sau povîrniș acoperit cu vii. – Din cura² + suf. -(ă)tură Vezi definitia »

BLEFARÍTĂ, blefarite, s. f. Inflamație a pleoapelor. – Din fr. blépharite. Vezi definitia »

STÁNȚĂ¹, stanțe, s. f. Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza. Vezi definitia »

scutureálă, scuturéli, s.f. (reg.) 1. (în sintagmă) scutureală de nori = ploaie de vară ușoară și de scurtă durată; scuturătură. 2. ștergere a prafului de pe obiectele din casă; curățenie, dereticare, dereticat, scuturare, scuturat. 3. scuturare a pomilor fructiferi, scuturiș; fructe scuturate de vânt sau recoltate prin scuturare. Vezi definitia »

DISHIDRÓZĂ s.f. Afecțiune cutanată, dureroasă, caracterizată printr-o erupție veziculoasă pe mâini și picioare. [< fr. dyshidrose]. Vezi definitia »