CÓNICĂ s.f. Curbă plană rezultată din intersecția unui con cu un plan. [< fr. conique]. Vezi definitia »

HIPERTRICÓZĂ s. f. (Med.) Creștere anormală de păr pe față, pe corp și pe membre, în special la femei, datorită unor tulburări endocrine; hirsutism. – Din fr. hypertrichose. Vezi definitia »

CONTRAINSULÍNĂ s. f. hormon diabetogen al hipofizei. (< fr. contre-insuline) Vezi definitia »

MANDRAGÓRĂ, mandragore, s. f. Plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis). – Din sl. manŭdragora. Vezi definitia »

ANTÉNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele două organe de simț, de forma unor firișoare mobile, care se găsesc la capul insectelor și al crustaceelor. 2. Dispozitiv de emisie sau de captare a undelor electromagnetice, legat la aparatele de emisie sau de recepție a undelor. 3. Vergă oblică la catargele corăbiilor. [< fr. antenne, it. antenna. / < lat. antenna]. Vezi definitia »