húță², húțe, s.f. (reg.) fiecare din fetele care gătesc mireasa; una din femeile care duc la mire cămașa acestuia. Vezi definitia »

MENOSTÁZĂ s.f. Oprire a fluxului menstrual. [< fr. ménostase, cf. gr. men – lună, stasis – oprire]. Vezi definitia »

Metodă de divinație pe care o practicau preoții (aparținând civilizațiilor de dinaintea erei noastre, ca de pildă preoții civilizației asiro-babiloniene) constând în examinarea răspândirii pe suprafața apei dintr-un vas a unei picături de ulei. Vezi definitia »

soácă, soáce, s.f. (reg.) moară pusă în mișcare de cai. Vezi definitia »

ERGOTÍNĂ s. f. alcaloid toxic din cornul secarei, care provoacă contracția mușchilor și este hemostatic; ergotoxină. (< fr. ergotine) Vezi definitia »