JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV]. – Jaf + suf. -ui. Vezi definitia »

șlefuí (-uésc, -ít), vb. 1. A netezi un perete. – 2. A pili, a poliza. – 3. A lustrui, a glănțui. – Var. șlifui. Germ. schleifen, prin intermediul pol. šlifować (Cihac, II, 390; Borcea 208). – Der. șlefuială, s. f. (lustruit); șlefuitor, s. m. (lustruitor). Vezi definitia »

RIHTUÍ vb. tr. a croi și a îmbina bucățile de piele ale unui obiect de încălțăminte. (după germ. richten) Vezi definitia »

crăgúi, crăgúi, s.m. (reg.) copilul care pierde jocul (de-a cacica, de-a pila). Vezi definitia »

várga-ciobánului (plantă) s. f. art., g.-d. art. vérgii-ciobánului Vezi definitia »