stînjen (-ni), s. m. – 1. Veche unitate de măsură egală cu 1,9665 m. în Munt, și 2,23 m. în Mold. – 2. Măsură de capacitate, folosită mai ales pentru lemne și reprezentată printr-un cub de un stînjen de fiecare latură. – 3. Iris (Iris germanica, I. pseudacorus, I. variegata). – Mr. stînjin. Megl. stonjin. Sl. sęžĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin), probabil contaminat cu sŭtęženŭ „întins”, cf. slov. seženj, rus. seženĭ. – Der. stînjenel s. m. (iris); stînjeniu, adj. (violet). Cf. stînjeni. Bg. stănžen provine din rom. (Jagič, Archiv. slaw. Phil., XI, 364; Capidan, Raporturile, 224). Vezi definitia »

OROGÉN s. n. regiune vastă a scoarței terestre cu mari mișcări tectonice. (< fr. orogène) Vezi definitia »

MILIROENTGEN, miliroentgeni, s. m. (Fiz.) A mia parte dintr-un roentgen. [Pr.:-röntghen. – Abr.: mR] – Din fr. milliröntgen. Vezi definitia »

EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț(ă). – Din ngr. igúmenos. Vezi definitia »

AUTIGÉN, -Ă adj. (despre un component al unei roci) format o dată cu roca. (< fr. autigène) Vezi definitia »