RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. dirijare a mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. (< fr. radiotélémécanique) Vezi definitia »

NERVATÚRĂ s. f. totalitatea nervurilor de pe suprafața unui obiect; nervație (2). (< fr. nervature, it. nervatura, germ. Nervatur) Vezi definitia »

-EMÉZĂ elem. „vărsătură, vomă”. (< fr. -emèse, cf. gr. emesis) Vezi definitia »

SLÚGĂ, slugi, s. f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ◊ Expr. (Înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ Fig. Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința. 3. (Înv.) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare. – Din sl. sluga. Vezi definitia »

ciurcă¹ s.f. (reg.) 1. bățul cu care se bate mingea în jocurile copiilor; vâjlă. 2. vacă slabă ca un băț. Vezi definitia »