spírit (-te), s. n. – 1. Minte, rațiune, inteligență, părere; semn grafic. – 2. Glumă, banc. Lat. spiritus (sec. XIX); sensul al doilea după fr. mot d’esprit. Este dubletul lui spirituș (var. spiriduș), s. m. (familiar, duh rău în serviciul unui vrăjitor), din lat., cu pronunțarea mag. (Tiktin), cf. pol. spiritusek; și al lui spirt (var. megl. șpirț, mr. șpirtu), s. n. (alcool; înv., esență; zvîrlugă, om neastîmpărat), din it. spirito, cf. ngr. σπίριτο, rus. spirt (Cihac, II, 357; Sanzewitsch 209), tc. ispirto; der. spirtos, adj. (alcoolic). Der. (din fr.) spiritism, s. n.; spiritist, s. m.; spiritual, adj.; spiritualism, s. n.; spiritualist, s. m.; spiritualitate, s. f.; spiritualiza, vb. Vezi definitia »

FERESTRUÍT, -Ă, ferestruiți, -te, adj. Crestat, tăiat, retezat cu ferăstrăul. [Var.: ferestuít, -ă, ferăstruít, -ă adj.] – V. ferestrui. Vezi definitia »

LACOLÍT s. n. rocă intruzivă de forma unei ciuperci, care a străpuns straturile de deasupra între care s-a intercalat. (< fr. laccolithe) Vezi definitia »

BACULÍT (‹ fr. {i}; lat. baculus „băț”) s. m. (PALEONT.) Cefalopod amonit cu cochilia dreaptă, care a trăit în Cretacicul superior. Vezi definitia »

îngurluít¹, îngurluítă, adj. (reg.) (om) încurcat, înhăitat nelegitim cu alta, întălătuit, îngurgat. Vezi definitia »