SPÂNZURÁT², -Ă, spânzurați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost omorât sau s-a sinucis prin spânzurare. ♦ (Fam.; substantivat) Epitet dat unui copil sau unui tânăr care se ține de pozne, de nebunii; ștrengar, neastâmpărat. 2. Agățat, atârnat, suspendat. – V. spânzura. Vezi definitia »

ELICOSTÁT s. n. aparat de zburat cu o elice portantă și cu un balon. (< fr. hélicostat) Vezi definitia »

PRONOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Pentru care există un pronostic. – V. pronostica. Vezi definitia »

însăcurát, însăcurátă, adj. (reg.) asigurat. Vezi definitia »

TARISFÁT, tarisfați, s. m. (Reg.) Bărbat (mai în vârstă) care are un rol conducător în ceremonialul nunții țărănești; staroste (3). – Sb. stari svat. Vezi definitia »