REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé. Vezi definitia »

DECROMÁT, -Ă, decromați, -te, adj. (Despre forme de tipar) De pe care a fost înlăturat stratul de crom depus. – V. decroma. Vezi definitia »

MAJORÁT¹ s. n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat. Vezi definitia »

MAJORÁT s.n. 1. Vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major; majoritate civilă. 2. (Ist.) Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. [< fr. majorat, cf. germ. Majorat]. Vezi definitia »

CONSULÁT s. n. 1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1). ◊ guvernare consulară a Republicii Franceze între 179⁹ și 180⁴. 2. reprezentanță diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanței. (< fr. consulat, lat. consulatus) Vezi definitia »