ETIRÁRE s.f. (Metal.) Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. ♦ (Text.) Tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice în scopul creșterii rezistenței lor. [< etira]. Vezi definitia »

DRIȘCUÍRE, drișcuiri, s. f. Acțiunea de a drișcui și rezultatul ei; drișcuit. – V. drișcui. Vezi definitia »

AMANETÁRE, amanetări, s. f. Acțiunea de a amaneta. – V. amaneta. Vezi definitia »

ROÍRE, roiri, s. f. Acțiunea de a roi³ și rezultatul ei; p. ext. zbor agitat al unui număr mare de insecte sau de păsări; roiște, roit. – V. roi³. Vezi definitia »

DIZGRAȚIÉRE, dizgrațieri, s. f. Acțiunea de a dizgrația. [Pr.: -ți-e-] – V. dizgrația. Vezi definitia »