ALÓTRIU, -IE adj. (Livr.) Străin, divers, diferit. // (În forma alotrio-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „divers”, „străin”. [Pron. -tri-u. / < it. allotrio, gr. allotrios]. Vezi definitia »

a merge cu doiu’ expr. (adol.) a merge pe jos. Vezi definitia »

1.Propriu unei fiinte, unui lucru sau unui fenomen;particular,distinctiv;2.Care se raporta la o unitate.s.n. caracterul propriu,particular (a ceva nal=suma a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trasaturile proprii poporului si istoriei sale).[cf. fr. specifique, it. specifico] Vezi definitia »

GEAMGÍU, geamgii, s. m. Persoană care montează sau vinde geamuri. – Din tc. camci. Vezi definitia »

polihróniu s.n. (înv.) formulă sau cântec liturgic de felicitare. Vezi definitia »