BOHRIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 107, produs în mod artificial. [Pr.: bóriu – Sb.: Bh] (cf. engl. bohrium < n. pr. Niels Bohr; 1994) [MW] Vezi definitia »

porumbíu, -ie, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) de culoarea porumbei; negru-vinețiu. 2. (s.f.) varietate de strugure cu boabele negre-vineții. Vezi definitia »

létiu s.n. (reg.) 1. lut, argilă, clisă. 2. pâine necoaptă bine, cleioasă. Vezi definitia »

dáhiu, -ie, dáhii, adj. (reg.) șiret, șmecher, viclean. Vezi definitia »

PASÁGIU s. n. v. pasaj. Vezi definitia »