AMÓNIU s. n. sg. Metal alcalin care se găsește numai în compuși. – Fr. ammonium. Vezi definitia »

PERICRÁNIU, pericranii, s. n. Periostul suprafeței externe a craniului. – Din ngr. perikránion, fr. péricrâne. Vezi definitia »

BÁRIU (‹ fr. {i}; gr. barys „greu”) s. n. Element chimic (Ba,. nr. at. 56, m. at. 137,34, p. t. 727ºC, p. f. 1696ºC) din grupa metalelor alcalino-pămîntoase, moale, alb-argintiu. Se găsește în natură numai sub formă de combinații. Funcționează în starea de valență doi. Compușii săi se folosesc la fabricarea unor pigmenți minerali, a sticlelor optice etc. A fost descoperit de H. Davy, în 1808. Vezi definitia »

BERÍLIU s. n. metal alb-cenușiu, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, în unele aliaje ușoare. (< fr. béryllium) Vezi definitia »

FÓLIU s. n. 1. formație anatomică în formă de frunză. 2. curbă geometrică semănând cu o frunză. (< lat. folium) Vezi definitia »