MÂNCÁRE, (2,3) mâncări, s. f. 1. Acțiunea de a mânca și rezultatul ei. ◊ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de-ale mâncării = hrană, alimente. ◊ Loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (Concr.) Ceea ce se mănâncă; hrană, aliment. ◊ Expr. A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce într-o mâncare și într-o băutură = a petrece, a chefui întruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i altă mâncare (de pește) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. și depr.) Soi, fel. [Pl. și: (3) mâncăruri] – V. mânca. Vezi definitia »

REMILITARIZÁRE s.f. Acțiunea de a remilitariza și rezultatul ei. [< remilitariza]. Vezi definitia »

INSUFLÁRE, insuflări, s. f. Acțiunea de a insufla și rezultatul ei. – V. insufla. Vezi definitia »

vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri Vezi definitia »

RETRĂÍRE, retrăiri, s. f. Faptul de a retrăi. – V. retrăi. Vezi definitia »