Definita cuvantului căpețeală
căpețeálă, căpețéli, s.f. (reg.) partea frâului sau a căpăstrului ce se pune pe capul calului.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu căpețeală
NESTEMÁTĂ, nestemate, adj. (în sintagma) Piatră nestemată (și substantivat, f.) = mineral rar, cu aspect atrăgător și duritate mare, folosit mai ales pentru podoabe; piatră prețioasă, piatră scumpă. ♦ P. ext. (Rar) De piatră scumpă. [Var.: nestimátă adj.] – Cf. lat. aestimatus. Vezi definitia »
bármaniță s. f., g.-d. art. bármaniței; pl. bármanițe Vezi definitia »
SCLERÓZĂ, scleroze, s. f. Boală care se manifestă prin modificarea structurii normale a unui organ sau a unui țesut, din cauza proliferării țesutului conjunctiv pe care îl conține. – Din fr. sclérose. Vezi definitia »
alámă (alắmuri), s. f. – Aliaj de cupru și zinc. Ngr. μάλαμα „aur”, de unde mr. malamă, amálomă „aur”, alb. malamë „aur”. Schimbarea fonetică și semantică este curioasă. Pare a fi vorba de o etimologie populară, datorată confuziei între aur și alamă (foarte folosită odinioară în ornamentație, de ex. în lucrările de marchetărie). Analogia care se impune între alamă și aramă ar putea explica schimbarea de accent. De asemenea trebuie să se fi produs o despărțire la *μ’ἄλαμα, înțeles ca un presupus *μὲ ἄλαμα „ cu aur” (aceeași pierdere a lui μ inițial în ngr. μασάμαυα › aramafta, formulă de imprecație, cf. N. Grămadă, Codrul Cosminului, IV, 309). Lambrior 373, Hasdeu 674 și DAR pleacă de la it. lamasb. lama „tinichea”; Densusianu, Rom., XXXIII, 273, pleacă de la ngr. λάμα, iar Körting 5406 de la lat. lamina, ipoteză abandonată. Der. alămar, s. m.; alămărie, s. f.; alămat, alămit, adj. (bătut cu cuie de alamă); alămiu, adj. Vezi definitia »
NOCTÚRNĂ, nocturne, s.f. – V. nocturn (2, 3) [DEX'98] Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z