Definita cuvantului alamă
alámă (alắmuri), s. f. – Aliaj de cupru și zinc. Ngr. μάλαμα „aur”, de unde mr. malamă, amálomă „aur”, alb. malamë „aur”. Schimbarea fonetică și semantică este curioasă. Pare a fi vorba de o etimologie populară, datorată confuziei între aur și alamă (foarte folosită odinioară în ornamentație, de ex. în lucrările de marchetărie). Analogia care se impune între alamă și aramă ar putea explica schimbarea de accent. De asemenea trebuie să se fi produs o despărțire la *μ’ἄλαμα, înțeles ca un presupus *μὲ ἄλαμα „ cu aur” (aceeași pierdere a lui μ inițial în ngr. μασάμαυα › aramafta, formulă de imprecație, cf. N. Grămadă, Codrul Cosminului, IV, 309). Lambrior 373, Hasdeu 674 și DAR pleacă de la it. lama › sb. lama „tinichea”; Densusianu, Rom., XXXIII, 273, pleacă de la ngr. λάμα, iar Körting 5406 de la lat. lamina, ipoteză abandonată. Der. alămar, s. m.; alămărie, s. f.; alămat, alămit, adj. (bătut cu cuie de alamă); alămiu, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu alamă
ANHIDRÓZĂ s. f. Stare patologică congenitală sau dobândită, caracterizată prin reducerea sau suprimarea secreției sudorale. – Din fr. anhydrose. Vezi definitia »
PREGNÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi pregnant. – Din germ. Prägnanz, fr. prégnance. Cf. it. pregnanza. Vezi definitia »
UTRÍCULĂ s.f. 1. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ♦ Învelișul fructului, alcătuit din concreșterea bracteelor. 2. Formație anatomică în formă de sac. ♦ Una dintre cele două părți care compun cavitatea urechii numită vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus]. Vezi definitia »
HÁLDĂ s. f. loc de depozitare a sterilului rezultat din lucrările miniere, din prelucrarea mecanică a cărbunilor, minereurilor etc. (< germ. Halde) Vezi definitia »
JÚNGLĂ s.f. Desiș (adesea mlăștinos) format din ierburi înalte, din arbori și din plante agățătoare, care acoperă regiunile tropicale ale Indiei, ale Asiei de sud-est și ale Africii meridionale. ◊ Legea junglei = dominarea violenței, a forței brutale în raporturile dintre oameni. [< fr. jungle, cf. hind. djangale, pers. djangal, djengel – pădure, codru, desiș]. Vezi definitia »