turșúg, turșúgi, s.m. (reg.) 1. tufă cu vârful mâncat de vite. 2. cal slab. Vezi definitia »

PUg4yn <a href=„http://komqlthbaehi.com/”>komqlthbaehi</a>, [url=http://bzdvraxcdmwi.com/]bzdvraxcdmwi[/url], [link=http://gnkanqijfuhy.com/]gnkanqijfuhy[/link], http://gmvbdedsaxdz.com/ Vezi definitia »

TRANSFÚG, -Ă s. m. f. militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) cel care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. (< fr. transfuge, lat. transfuga) Vezi definitia »

VERMIFÚG, -Ă adj., s. n. (medicament) care distruge viermii intestinali; antihelmintic. (< fr. vermifuge) Vezi definitia »

drug (-gi), s. m. – 1. Par, bîtă, bară. – 2. Loitre de car. – 3. Bîrnă în general. – 4. Știulete de porumb. – Var. (Mold.) druc. Sl. drǫgŭ, probabil prin intermediul v. sb. și sb. drug (Cihac, II, 102; Skok 68), cf. drîng, var. din rut. druk. – Der. drugă, s. f. (băț; fus; fir tors; știulete de porumb), cf. sb. druga, bg. deruga (› mr., megl. drugà, ngr. δροῦγα, alb. drugë); dîrg, s. m. (ciocan de lemn folosit de zidari); drughineață, s. f. (Mold., băț); drugălău, s. m. (Munt., știulete); drugăleață, s. f. (fus); drughineață, s. f. (Mold., băț, par); drăgare, s. f. (grinda principală); îndruga, vb. (a țese urzeala; a țese gros; a vorbi prea mult, a pălăvrăgi); îndrugătură, s. f. (cantitate de lînă toarsă). Vezi definitia »