FABULÁȚIE s. f. 1. prezentare a unor fapte sau întâmplări imaginare drept reale sau posibile; (p. ext.) minciună. 2. povestire alegorică. 3. afabulație. (< fr. fabulation, lat. fabulatio) Vezi definitia »

-PATÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „boală”, „afecțiune”, „suferință”. [< fr. -pathie, it. -patia, cf. gr. patheia]. Vezi definitia »

OCEANOLOGÍE s. f. oceanografie. (< fr. océanologie) Vezi definitia »

BIOCHIMÍE s. f. știință care studiază structura și procesele chimice specifice materiei vii; chimie biologică. (< fr. biochimie) Vezi definitia »

COPILĂRÍE, copilării, s. f. 1. Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență; timpul când este cineva copil¹. ♦ Fig. Început. 2. Faptă, purtare, vorbe, apucături de copil¹; naivitate. – Copil¹ + suf. -ărie. Vezi definitia »