TUI, tuiuri, s. n. Steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui. – Din tc. tuğ. Vezi definitia »

picluí (picluiésc, picluít), vb. – A cerne. – Var. pitlui. Rut. pytljuvaty (Tiktin; Candrea), cf. pol. pytlować, ceh. pytlovati. – Der. piclă, adj. (fină), se zice despre făină. Vezi definitia »

sui Vezi definitia »

năsuí, nắsui, vb. IV refl. (reg.) a se măsura, a se cumpăra; a se obrăznici, a-și ridica nasul. Vezi definitia »

UI interj. 1. Vai ! ah ! of ! 2. (Adesea repetat) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. – Onomatopee. Vezi definitia »