RENDZÍNĂ, rendzine, s. f. Grup de soluri formate pe substrat calcaros într-un climat umed sau semiuscat cu o fertilitate naturală mijlocie sau bună. – Din fr. rendzine. Vezi definitia »

CONSISTÉNȚĂ s. f. 1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate. ◊ rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare. ◊ (fig.) soliditate, tărie; fermitate. 2. (mat.) coerență (2). 3. (log.) însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. (< fr. consistance, it. consistenza) Vezi definitia »

SCÂRȚÂIÁLĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit¹. [Pr.: -țâ-ia-] – Scârțâi + suf. -eală. Vezi definitia »

hanțușcă, hanțuști s. f. prostituată. Vezi definitia »

EFEMEROTÉCĂ s. f. hemerotecă. (< it. effemeroteca) Vezi definitia »