Definita cuvantului complet
COMPLÉT, -Ă I. adj. Întreg, desăvârșit, deplin. ◊ Opere complete = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. II. s.n. 1. Complet de judecată = colectiv format din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese care se îmbracă și se poartă împreună. III. adv. În întregime, cu desăvârșire. [(I) var. complect, -ă adj., (II) pl. -turi. / < fr. complet, cf. lat. completus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu complet
SECRÉT3, -EÁTĂ adj. v. săcret. Vezi definitia »
ÓFSET, ofseturi, s. n. Procedeu de reproducere și de multiplicare a tipăriturilor cu ajutorul formelor de tipar plane din metal, la care hârtia nu ajunge în contact cu clișeul metalic, ci cu un cilindru de cauciuc care preia imaginea de pe forma de tipar și o aplică pe hârtie. – Din fr. offset. Vezi definitia »
halvét s.n. (înv.) convorbire particulară secretă. Vezi definitia »
chelemét (cheleméturi), s. n. – Raport, relație. Tc. kelimet „discurs” (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1035). Sec. XIX, rar. Vezi definitia »
pocnét, pocnéți, s.m. (reg.) 1. persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase. 2. persoană certăreață. Vezi definitia »