Definita cuvantului afin
afín (-ni), s. m. – Arbust scund cu fructe comestibile. – Mr. afin. Lat. daphne, din gr. δάφνη „laur” (Herzog, RF, I, 99-104); cf. calabr. áfina „laur”. Aspectul ambelor plante prezintă o analogie. Iordan, ZRPh., LIV, 367, respinge acest etimon, pentru că nu este clară pierderea lui -d; însă cf. mr. și calabr., ceea ce demonstrează că fenomenul este deja romanic. După Pușcariu, Dacor., VIII, 103-5, și Scriban, etimonul ar fi lat. acinus „boabă”, contaminat cu daphne. Mag. áfonya nu este sursa cuvîntului rom., cum credea Cihac, II, 475, ci derivă de la acesta, ca și rut. (j)afini, jafyna, săs. afunje (Candrea, Elemente, 406). – Der. afină, s. f.; afinet (var. afinar, afiniș), s. n. (loc pe care cresc afini).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu afin
BUNTSANDSTEIN SAND-ȘTÁIN/ s. n. triasicul inferior de facies german. (< germ. Bundsandstein) Vezi definitia »
INTRAUTERÍN, -Ă adj. Situat în (care are loc în) interiorul uterului. [Pron. -tra-u-. / cf. fr. intra-utérin]. Vezi definitia »
POPLÍN s. n. țesătură de bumbac mercerizat, cu urzeala mai subțire decât băteala. (< fr. popeline, germ. Poplin, rus. poplin) Vezi definitia »
DUDÁIN s. m. varietate sălbatică de pepene din America. (< engl. dudain /melon/) Vezi definitia »
VIRGÍN, -Ă, virgini, -e, adj. 1. Care nu a avut niciodată relații sexuale; cast, neprihănit, feciorelnic. ♦ (Substantivat, f.) Fecioară, fată. 2. Fig. Candid, inocent, nevinovat. 3. Fig. (Despre locuri) Necunoscut de oameni; nelucrat, necultivat; neexplorat. 4. Fig., (Despre obiecte) Neatins, intact, neutilizat; curat. ♦ Spec. (Despre metale) Pur, curat. [Var.: (înv. și pop.) vergín, -ă adj.] – Din lat. virgo, -inis. Vezi definitia »