Definita cuvantului concordanță
CONCORDÁNȚĂ s.f. 1. Faptul de a concorda; potrivire, acord. ◊ Concordanța relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție = lege economică potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție; concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție dependentă cu timpul verbului din propoziția regentă. 2. (Geol.) Raportul dintre două strate sau serii de strate care s-au sedimentat continuu. [Cf. fr. concordance, it. concordanza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concordanță
DIASTRÓFĂ s. f. dispunere a cromatoforilor în două grupe separate, orientate în direcția sau în partea opusă izvorului de lumină. (< fr. diastrophe) Vezi definitia »
ă1 (literă) s. m. / s. n., pl. ă / ă-uri Vezi definitia »
NEOLINGVÍSTICĂ s.f. – V. neolingvistic (1) [DEX'98] Vezi definitia »
STEREORÁMĂ s. f. hartă topografică în relief. (< fr. stéréorama) Vezi definitia »
TÉHNICĂ s.f. 1. Totalitatea uneltelor și a deprinderilor de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. (Mil.) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. Totalitatea procedeelor folosite în practicarea unei profesiuni. [Gen. -cii. / cf. fr. technique, it. tecnica, germ. Technik]. Vezi definitia »