BÉNGA subst. (Fam.; în expr.) A-l lua benga (pe cineva) = a-l lua dracul, a o păți; a muri. – Din țig. benga. Vezi definitia »

DURIGÁ, duríg, vb. I. Tranz. (Reg.) A rostogoli, a da de-a dura. – din dura¹. Vezi definitia »

ALBA LONGA, oraș în Latium, la SE de Roma. Fundat, potrivit legendei, de Ascanius, fiul lui Enea. Rival al Romei, orașul a fost cucerit de romani în timpul regelui Tullus Hostilius (sec. 7 î. Hr.). Locul de naștere legendar al lui Romulus și Remus. Vezi definitia »

DELEGÁ vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. delég, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare]. Vezi definitia »

ADĂOGÁ vb. I. v. adăuga. Vezi definitia »