Definita cuvantului conotativ
CONOTATÍV, -Ă adj. referitor la conotație; (despre sensul cuvintelor) suplimentar față de denotația cuvântului; reieșind din experiența personală, din context; figurat. ◊ (despre stil) dominat de conotații. (< fr. connotatif)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conotativ
NOCICEPTÍV, -Ă adj. referitor la stimulațiile de la agenții nocivi pentru organism la nivelul pielii sau al mucoaselor. (< fr. nociceptif) Vezi definitia »
REVERSÍV, -Ă adj. (despre mecanisme, procese etc.) care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. (< fr. réversif) Vezi definitia »
SOCIOCOGNITÍV, -Ă, sociocognitivi, -e, adj. Referitor la aspectul social al procesului cognitiv. [Pr.: -ci-o-] – Socio[logic] + cognitiv. Vezi definitia »
AUDITÍV, -Ă adj. referitor la auz. (< fr. auditif) Vezi definitia »
CONSTATATÍV, -Ă, constatativi, -e, adj. Care constată, care înregistrează ceva ca atare. – Din fr. constatatif. Vezi definitia »