Definita cuvantului conjunctiv
CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. Care unește, care leagă. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector care unește între ele organele sau țesuturile. 2. Mod conjunctiv (și s.n.) = mod personal al verbului care exprimă o acțiune realizabilă. [< lat. coniunctivus, cf. fr. conjonctif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conjunctiv
BIV adj. m. invar. (Înv.) Fost. – Slav (v. sl. bivŭ). Vezi definitia »
DESCRIPTÍV, -Ă, descriptivi, -e, adj. 1. Care descrie; care conține o descriere. 2. (În sintagma) Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri. – Din fr. descriptif, lat. descriptivus. Vezi definitia »
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitératif. Vezi definitia »
SPECULATÍV, -Ă adj. 1. bazat pe speculație (1); abstract. 2. referitor la speculația financiară sau comercială. (< fr. spéculatif) Vezi definitia »
REACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanțe, radicali etc.) care reacționează ușor în reacții. 2. (fiz.) referitor la reactanță; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanță având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. (< fr. réactif) Vezi definitia »