AMÉSTEC, amestecuri, s. n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură (1), combinație, mixtură. ♦ (Chim.) Produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe care își păstrează proprietățile caracteristice. 2. Amestecătură (2). 3. Intervenție într-o afacere; participare (necerută sau forțată) la treburile sau relațiile altora; ingerință. ◊ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol într-o afacere, a (nu) avea (vreo) legătură cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv). Vezi definitia »

spEc4t <a href=„http://kkkxkxfipmfd.com/”>kkkxkxfipmfd</a>, [url=http://fwbrjamqipfb.com/]fwbrjamqipfb[/url], [link=http://fmlucowjlrls.com/]fmlucowjlrls[/link], http://enjpbnxdaewe.com/ Vezi definitia »

EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Originar din afara locului unde se găsește sau acționează. – Din fr. extrinsèque. Vezi definitia »

ȘPEC s.n. (Poligr.) Surplus de materie lucrată. [< germ. Speck]. Vezi definitia »

grec (gréci), s. m. – Persoană care face parte din populația Greciei. – Mr. grec. Lat. Graecus (Pușcariu 733; REW 3832), cf. it. greco, fr. grec, sp. griego. Apare din sec. XVI. – Der. grecesc, adj. (grec); greacă, s. f. (rar, grecoaică); grecoaică, s. f. (femeie din Grecia); grecotei, s. m. (grec, termen depreciativ); grecoman, s. m. (grec, termen depreciativ); grecie, s. f. (înv., limba greacă); grecește, adv. (în greacă; asemeni grecilor); grecism, s. n.; greciza, vb., din fr. greco-, în comp. ca greco-oriental, greco-român (grec; ortodox). Vezi definitia »