Definita cuvantului grec
grec (gréci), s. m. – Persoană care face parte din populația Greciei. – Mr. grec. Lat. Graecus (Pușcariu 733; REW 3832), cf. it. greco, fr. grec, sp. griego. Apare din sec. XVI. – Der. grecesc, adj. (grec); greacă, s. f. (rar, grecoaică); grecoaică, s. f. (femeie din Grecia); grecotei, s. m. (grec, termen depreciativ); grecoman, s. m. (grec, termen depreciativ); grecie, s. f. (înv., limba greacă); grecește, adv. (în greacă; asemeni grecilor); grecism, s. n.; greciza, vb., din fr. greco-, în comp. ca greco-oriental, greco-român (grec; ortodox).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu grec
a călca pe bec expr. (d. femeile necăsătorite) a rămâne însărcinată. Vezi definitia »
AVANBEC s.n. (CONSTR.) Partea din amonte a unei pile de pod, având rolul de a despărți firul apei și de a proteja pila. Vezi definitia »
CERCOPITEC (‹ fr., lat.) s. m. Gen de maimuțe catariniene africane, cu c. 20 de specii, de talie mijlocie, cu botul turtit și nările situate mult spre înapoi, coada mai lungă decât corpul, calozități fesiere separate printr-o zonă păroasă; blana variat colorată (Cercopithecus). Vezi definitia »
MEGAPARSÉC s. m. unitate de măsură a distanțelor interastrale, de un milion de parseci. (< fr. mégaparsec) Vezi definitia »
chisléc (-curi), s. n. (Înv.) Pivniță, cramă. Tc. lislak (Loebel 241). Vezi definitia »