DIAFÍZĂ s.f. Partea de mijloc a unui os lung, situată între cele două epifize. [< fr. diaphyse, cf. gr. diaphysis – interstițiu]. Vezi definitia »

BELADÓNĂ s.f. Mătrăgună. ♦ Medicament preparat din frunzele acestei plante. V. atropină. [< fr. belladone, cf. it. belladonna]. Vezi definitia »

FANFÁRĂ s.f. Formație muzicală compusă din instrumente de suflat și de percuție. ♦ Muzică compusă pentru instrumente de suflat și de percuție; arie executată din instrumente de alamă. [Var. famfară s.f. / < fr. fanfare, it. fanfara]. Vezi definitia »

paceaúră (-re), s. f. – 1. Zdreanță, otreapă. – 2. Femeie stricată. – Megl. pacivură. Tc. paçavra (Loebel 72; Șeineanu, II, 279; Lokotsch 1602), cf. ngr. πατζαβοῦρα, alb. pačavurë, bg. pačavra, sb. pačaura. Vezi definitia »

TRINITRÍNĂ s.f. (Chim.) Lichid uleios, folosit ca medicament cu acțiune rapidă de dilatare a arterelor aflate în stare de spasm și de relaxare a musculaturii bronhiilor, intestinului și căilor biliare. [< fr. trinitrine]. Vezi definitia »