Definita cuvantului corniță
CORNIȚĂ2, cornițe, s. f. 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în forma de U, pe care se așează o roată de lemn când i se pun obezile. 2. (La pl.) Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn1 + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu corniță
ZIDITÚRĂ, ziditúri, s. f. (Sens concret) Construcție; (sens figurat) facere. (din zidi) Vezi definitia »
sodă s. f. sg. vodcă, rachiu alb. Vezi definitia »
PARAPONISEÁLĂ, paraponiseli, s. f. (Înv.) Supărare, nemulțumire; necaz, ciudă. – Paraponisi + suf. -eală. Vezi definitia »
BLÓJDINĂ, blojdine, s. f. (Reg.) Scândură îngustă folosită la poditul caselor. – Din blojdă (rar întrebuințat) + suf. -ină. Vezi definitia »
ARSĂTÚRĂ, arsături, s. f. Ardere; arsură (4). – Din ars + suf. -ătură. Vezi definitia »