MÚZICĂ s. f. 1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini. ♦ ă sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor. 2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. ♦ ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans. 4. formație instrumentală; orchestră. ♦ ~ militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik) Vezi definitia »

BLEFAROSTENÓZĂ s. f. îngustare a pleoapelor. (< fr. blépharosténose) Vezi definitia »

FILARIÓZĂ s. f. boală parazitară provocată de filaria. (< fr. filariose) Vezi definitia »

pleávniță, pleávnițe, s.f. (înv.) loc în care se ține pleava; magazie, șopron (pentru pleavă). Vezi definitia »

FARMACIBERNÉTICĂ s.f. Utilizarea mașinilor electronice de calcul pentru fixarea datelor privitoare la influența medicamentelor asupra organismului. [Cf. fr. pharmacybernétique]. Vezi definitia »