Definita cuvantului conlocuire
CONLOCUÍRE s.f. Faptul de a conlocui. [< conlocui].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conlocuire
ÎNTÍNGERE s. f. v. ÎNTINGE. [DEX '98] Vezi definitia »
DELIGNIFICÁRE s. f. eliminare a ligninei din celulele și fibrele vegetale. (după fr. délignification) Vezi definitia »
ARĂTÁRE, arătări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; indicare, precizare. ♦ (Înv.) Dovadă, mărturie. ♦ (Rar) Aspect, înfățișare. 2. (Concr.) Monstru; stafie, fantomă. ♦ Halucinație. Vezi definitia »
SUFLÁRE, suflări, s. f. 1. Acțiunea de a sufla și rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; Fig. faptul de a trăi, de a exista. ◊ Loc. adv. Într – o suflare = într-o clipă, foarte repede. ◊ Expr. Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort. A-și da suflarea (de pe urmă) = a muri. 2. Ființă, viețuitoare; p. ext. oameni, lume, popor. 3. Adiere de vânt. – V. sufla. Vezi definitia »
semnuíre, semnuíri, s.f. (înv.) 1. executare a unui semn. 2. semnalare. 3. investigație. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z