Definita cuvantului conlocuitor
CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu altul, considerat în raport cu acesta. [Pron. -cu-i-. / < con- + locuitor].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conlocuitor
AJUSTÓR, -OÁRE, ajustori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care ajustează piesele unei mașini. – După fr. ajusteur. Vezi definitia »
FIDEIUSÓR s. m. (jur.) cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. (< fr. fidéjusseur, lat. fideiussor) Vezi definitia »
REANIMATÓR s.m. Medic specialist în reanimare. [< reanima + -tor]. Vezi definitia »
VIDEOCOLÓR adj. inv. (despre înregistrări video) în culori. (< video1- + color) Vezi definitia »
AȘEZĂTÓR, -OÁRE, așezători, -oare, adj. (Înv. și arh.) Care s-a stabilit cu locuința într-o localitate. – Din așeza + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »