OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură. Vezi definitia »

CROMONÉMĂ s. f. filament cromozomial încolăcit sau spiralat, cu segmente de cromomere, în profaza mitozei. (< fr. chromonème) Vezi definitia »

VERONÍCĂ¹ s.f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, întrebuințată în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; (pop.) iarba -șarpelui. [< fr. véronique]. Vezi definitia »

PRECIPITÍNĂ, precipitine, s. f. Anticorp care provoacă precipitarea antigenului dintr-o soluție. – Din fr. précipitine. Vezi definitia »

MINIBÓMBĂ s. f. bombă de dimensiuni și putere reduse. (< mini¹- + bombă) Vezi definitia »