atrățél (atrățéi), s. m. – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale). Mag. atracél „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; DAR; Gáldi, Dict., 83). Vezi definitia »

ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut². Vezi definitia »

SINGURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, singurei, -ele, adj. Diminutiv al lui singur. ◊ Expr. Singur-singurel = cu desăvârșire singur. – Singur + suf. -el. Vezi definitia »

FOTÉL s.n. v. fotoliu. Vezi definitia »

PORTOFÉL s.n. Obiect portativ de forma unei pungi plate, în care se țin hârtii, bani etc. [Cf. rus. portfeli, fr. portefeuille]. Vezi definitia »