COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care complinește, care completează. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă. [Var.: complimentár, -ă adj.] – Din fr. complémentaire. Vezi definitia »

JUGULÁR, -Ă adj. Care aparține gâtului, care ține de gât. ◊ Venă jugulară (și s.f.) = venă principală a gâtului, care adună sângele din cap și din gât. [< fr. jugulaire, cf. lat. iugulus – gât]. Vezi definitia »

cotár (-re), s. n. – Loc de muls, în ogradă. Bg. kotar, sb. kótar „staul” (DAR). – Der. cotarcă, s. f. (hambar; coș), din sb., mag. kotarka; cotăriță, s. f. (Banat, coș), din sb. kotarica; cotîrlău, s. n. (nișă, firidă); cotîrleț, s. n. (ogradă). Cf. Skok 66. Vezi definitia »

SCIZIPÁR, -Ă adj. Care se înmulțește prin sciziparitate. [< fr. scissipare]. Vezi definitia »

TUTELÁR, -Ă adj. care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ organ ~ = organ al administrației de stat sau al unei organizații obștești având în subordine o instituție sau o organizație; autoritate ~ă = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitatea de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. (< fr. tutélaire, lat. tutelaris) Vezi definitia »