INVENTÁR s.n. Listă, registru etc. cuprinzând toate lucrurile care constituie averea unei gospodării, a unei instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. ◊ A face inventarul = a inventaria. ♦ (Fig.) Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.). [< fr. inventaire, cf. lat. inventarium]. Vezi definitia »

defterdár, defterdári, s.m. (înv.) ministru de finanțe (la otomani). Vezi definitia »

petițár, petițáre, s.n. (înv.) 1. cutie în care se păstrau capsele ce se foloseau la armele de tip vechi. 2. cilindru mic în care se turna pulberea la armele de tip vechi. 3. locașul unde se punea capsa la armele de tip vechi. Vezi definitia »

CALEMÁR s.n. Călimară portativă în formă de toc, care se purta la brâu. [< fr. calemar]. Vezi definitia »

șălár², -ă, adj. (reg.; despre animale) vărgat, dungat. Vezi definitia »