OSÂRDUITÓR, -OÁRE, osârduitori, -oare, adj. (Înv.) Sârguincios, zelos, osârdnic. [Pr.: -du-i-] – Osârdui + suf. -tor. Vezi definitia »

COMANDÓR s. m. 1. grad de ofițer în aviația și marina din unele armate, echivalent colonelului. 2. rang în ierarhia unor ordine. Vezi definitia »

PIERITÓR, -OÁRE, pieritori, -oare, adj. 1. Supus morții, pieirii; muritor. ◊ Expr. Pieritor de foame = (despre oameni) foarte sărac, care nu are nici ce mânca; muritor de foame. 2. Care dispare sau se risipește, care nu durează; trecător, efemer. [Var.: (înv. și reg.) pieitór, -oáre adj.] – Pieri + suf. -tor. Vezi definitia »

INHIBITÓR, -OÁRE, inhibitori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care inhibă, inhibitiv. 2. S. m. Substanță chimică care, adăugat în proporții mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții chimice. ♦ Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen. un proces fiziologic etc. – Din fr. inhibiteur. Vezi definitia »

ANTICLÓR s.n. Substanță folosită pentru reținerea clorului întrebuințat la decolorarea pastei de celuloză sau a lânii. [< fr. antichlore]. Vezi definitia »