gingirlíu, -íe, gingirlíi, adj. (înv.) 1. (despre oameni) nostim. 2. (despre cafea) cu caimac. Vezi definitia »

celíchiu s.n. (reg.) joc de copii cu două bețe (unul scurt și ascuțit la amândouă capetele, celălalt de un metru); popic, țurcă. Vezi definitia »

țíu interj. – Imită zgomotul vibrației sau al flexiunii, al încovoierii. – Var. țîu, și der. Creație expresivă, cf. fiu. – Der. țiu, s. n. (secure mică; daltă); țiui, vb. (a șuiera, a fluiera, a vibra; a suna; a zornăi; a hurui, a bîzîi în urechi), var. ciui, cf. it. ciuire „a chițăi șoarecii”; țiuitură, s. f. (fluierat, șuierat); țiuit, s. n. (șuierat); țiuitoare, s. f. (hîrîitoare, huruitoare); țîu, s. n. (Banat, talangă). Vezi definitia »

zarzavagíu s. m., art. zarzavagíul; pl. zarzavagíi, art. zarzavagíii (-gi-ii) Vezi definitia »

TERÁRIU s. n. 1. spațiu amenajat pentru creșterea și observarea diferitelor animale mici terestre (șerpi, șopârle, broaște țestoase etc.). 2. teren stâncos amenajat special pentru cultivarea unor anumite plante. (< fr., lat. terrarium, germ. Terrarium) Vezi definitia »