CONSILIU s. n. 1. sfat, povață, sfătuire. 2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizații, instituții etc. ◊ ședință a unui astfel de colectiv. 3. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid și de stat. ◊ ~ de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; cabinet (II); ◊ ~ de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni. (<lat. consilium, fr. conseil) Vezi definitia »

parhíu, parhíi, s.m. (reg.) soldat dintr-un corp de cavalerie otoman; spahiu. Vezi definitia »

TRAVÁLIU s. n. 1. lucru, muncă. 2. (med.) totalitatea fenomenelor care se produc în momentul nașterii, concurând la expulzarea fătului. 3. dispozitiv cu care se fixează animalele în timpul tăierii unghiilor, al potcovitului etc. (< it. travaglio) Vezi definitia »

FRÁNCIU s.n. Element chimic radioactiv. [Pron. -ciu, var. francium s.n. / < fr. francium]. Vezi definitia »

omagiu, omagii s. n. (pub., peior.) lucrare sau manifestare pseudoartistică de preamărire a familiei Ceaușescu. Vezi definitia »