RÉGULĂ, reguli, s. f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regulă de trei = metodă pentru determinarea celei de a patra proporționale a trei numere date. Regulă de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporționale. Regulă de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Obicei, linie de conduită, principiu conducător. 2. Rânduială, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regulă = de obicei, în mod obișnuit. În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege. 3. (Pop.) Menstruație. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri după fr. règle). Vezi definitia »

picioácă, picioáce, s.f. (reg.) cartof. Vezi definitia »

TERMOCINÉTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază transferul de căldură. [Gen. -cii. / cf. fr. thermocynétique]. Vezi definitia »

CARIÓLĂ, cariole, s. f. Trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. carriole, it. carriola. Vezi definitia »

PETEÁLĂ s. f. v. beteală. Vezi definitia »