SUNĂTOÁRE s. f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene și cu miros neplăcut (Crepis foetida); b) pojarniță; c) măselariță; d) sulițică. – Lat. [herba] *sanatoria (după sunător). Vezi definitia »

PLUȘÁRE s.f. Frecare a pieilor cu un pluș pentru a se obține un luciu. [< plușa]. Vezi definitia »

SILVOMECANIZÁRE s.f. Tehnica exploatării pădurilor cu mijloace mecanice. [< silvo- + mecanizare]. Vezi definitia »

ECARISÁRE s.f. Acțiunea de a ecarisa; ecarisaj. ♦ Tăiere a buștenilor în piese de lemn prismatice. [< ecarisa]. Vezi definitia »

TROSNÍRE, trosniri, s. f. Faptul de a trosni. – V. trosni. Vezi definitia »