dedițíu, -íe, adj. (reg.; despre părul cailor) care bate în albastru, cu reflexe albastre, albăstrui. Vezi definitia »

TENTÓRIU s. n. formațiune anatomică de forma unui cort. (< engl., lat. tentorium) Vezi definitia »

MUNICÍPIU s.n. 1. (Ant.) Titlu dat orașelor supuse autorității Romei, care își păstrau însă dreptul de a se administra singure și ai căror locuitori erau cetățeni romani. 2. Oraș mare cu administrație proprie, având o oarecare autonomie în cadrul administrației de stat. [Pron. -piu. / < lat. municipium, cf. fr. municipe]. Vezi definitia »

DÚBIU s.n. Îndoială, neîncredere; nesiguranță. [Pron. -biu. / < lat. dubium]. Vezi definitia »

URÁNIU s. n. metal radioactiv alb-cenușiu, dur, din grupa actinidelor, combustibil în centralele nucleare. (< fr. uranium) Vezi definitia »