DIAFRÁGMĂ s.f. 1. Mușchi care desparte toracele de abdomen. 2. Membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale. ♦ Placă opacă cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă numai o anumită cantitate de lumină în camera obscură a unui aparat fotografic; blendă. 3. Dispozitiv de închidere a unui recipient. [Var. diafragm s.n. / < fr. diaphragme – închidere]. Vezi definitia »

PRÁȘILĂ, prașile, s. f. (Pop.) Prășit¹. [Var.: prășílă s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

NEFRÍTĂ, nefrite, s. f. Boală care constă în inflamarea rinichilor. – Din ngr. nefrítis, fr. néphrite. Vezi definitia »

TENDÍNȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. – Din fr. tendance. Vezi definitia »

SCOTOCEÁLĂ, scotoceli, s. f. Scotocire. – Scotoci + suf. -eală. Vezi definitia »