DECLARATÍV, -Ă, declarativi, -e, adj. Care conține o declarație. ◊ Ton declarativ = ton ferm, sentențios, categoric. – Din fr. déclaratif. Vezi definitia »

COMINUTÍV, -Ă adj. (despre fracturi) care prezintă numeroase fragmente. (< fr. comminutif) Vezi definitia »

ESCESÍV, -Ă adj. v. excesiv. Vezi definitia »

NATÍV, -Ă, nativi, -e, adj. 1. (Despre însușiri) înnăscut, natural (I 4); firesc. 2. (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. – Din lat. nativus, fr. natif, germ. nativ. Vezi definitia »

factitív¹ adj. m.; f. factitívă, pl. factitíve Vezi definitia »