REDUCTÍV, -Ă adj. (log.; despre o demonstrație) care procedează prin reducție (6). (< germ. reduktiv) Vezi definitia »

IMUNOSUPRESÍV, -Ă, imunosupresivi, -e, adj. (Med.; despre substanțe, tratamente etc.) Care inhibă procesele imunogenetice; imunodepresiv. – Din engl. immunosuppressive. Vezi definitia »

EXCLUZÍV, -Ă adj. v. exclusiv. Vezi definitia »

DETERMINATÍV, -Ă, determinativi, -e, adj. (Adesea substantivat, n.) Determinant. – Din fr. déterminatif. Vezi definitia »

CONECTÍV, -Ă I. adj. care poate fi conectat, unit. II. s. m. (log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector. III. s. n. 1. cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei. 2. nerv care reunește mai mulți ganglioni. 3. parte terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale anterelor. 4. (mat.) operator (5). IV. s. f. (inform.) operator în calculul propozițional. (< fr. connectivus) Vezi definitia »