CÁIER, caiere, s. n. Mănunchi de lână, de in, de cânepă sau de borangic, care se pune în furcă pentru a fi tors. – Lat. *caiulus. Vezi definitia »

déver (-ri), s. m. – Vornicel la nunțile din popor (Banat și Trans.), flăcău care îl însoțește pe mire. – Var. diever, diaver, divăr. Bg. dĕver, sb. djever (Tiktin; Candrea). – Der. deveră, s. f. (fată care o însoțește pe mireasă); divăriță (var. deveriță), s. f. (prietenă a miresei). Vezi definitia »

ANACARDIÉR s.m. (Bot.) Arbust tropical din al cărui fruct comestibil se extrage o substanță folosită la lustruirea mobilelor. [< fr. anacardier]. Vezi definitia »

MASETÉR, maseteri, adj. (În sintagma) Mușchi maseter (și substantivat, n.) = fiecare din cei doi mușchi fixați la un capăt pe maxilarul inferior și cu celălalt pe arcada zigomatică, cu rol important în masticație. – Din fr. masséter. Vezi definitia »

căcăsdér, căcăsdéri, s.m. (reg.) măceș, răsură, trandafir sălbatic. Vezi definitia »