șufán, șufáne, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu se scape peștele pe sub el. 2. (în forma: șifan) prăjină folosită de pescari pentru a conduce luntrea. Vezi definitia »

ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Căpetenie de cazaci. 2. Șef al unei echipe de pescari. – Din rus., ucr. ataman. Vezi definitia »

virán (-nă), adj. – Părăginit, nelucrat, necultivat. – Mr. virane. Tc. (per.) viran „deșert” (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2163); se zice numai despre terenurile de clădit din zonele urbane. – Der. viranea, s. f. (paragină, pîrloagă), din tc. virane, sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

SILVÁN, silvani, s. m. Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept protectoare ale pădurilor, imaginate cu o față bestială, cu corpul păros și cu picioare și coarne de țap. – Din lat. silvanus, fr. sylvain. Vezi definitia »

cotoșmán, cotoșmáni, s.m. (pop.) 1. cotoi, motan, motoc, mârtan. 2. bucată mare, codru, bulz, urs. Vezi definitia »