Definita cuvantului fecior
FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fecior
ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor. Vezi definitia »
DISPREȚUITÓR, -OÁRE adj. Care disprețuiește. // adv. Cu dispreț. [< disprețui + -tor]. Vezi definitia »
EMAILÓR, -OÁRE s. m. f. lucrător specializat în emailare. (< fr. émailleur) Vezi definitia »
ANTREPRENÓR, -OÁRE s. m. f. conducător al unei antreprize. (< fr. entrepreneur) Vezi definitia »
ajutór (ajutoáre), s. n. – 1. Sprijin. – 2. Persoană care ajută, auxiliar. – 3. Locțiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu, Gram., 62; Pușcariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori. – Der. ajutora, vb., pe care DAR îl consideră a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre, și Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explică prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s. f. (ajutor, asistență); ajutorință, s. f. (ajutor; contribuție impusă în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor). Vezi definitia »